Lacul Lala Mare - o lacrima de cristal

       Lacul Lala Mare este unul dintre cele mai mari si mai frumoase lacuri glaciare din Carpații Orientali, dar nu numai, poate chiar din Romania. Este situat în Muntii Rodnei sub varful Ineu (2279 m), într-o vale glaciară, la altitudinea de 1815 m. Alături de Lala Mică, care are o adancime 0.40 m, face parte dintr-un complex de lacuri glaciare.

 Lacul Lala Mare-peisaj de iarna (foto: Ioan Croitor)

        Munții Rodnei fac parte din grupa Nordică a Carpatilor Orientali. Cu înalțimea maximă de 2303 m, atinsă de Varful Pietrosu Rodnei. Muntii Rodnei sunt cei mai înalți munți şi cei mai dificili de drumețit din Carpații Orientali.

      Modul de formare. Lacul glaciar Lala Mare s-a format prin acumularea apei, provenită din ploi sau zăpezi, în circul unui fost ghețar cuaternar. Zăpezile acumulate şi transformate în gheață la obarşia văii Lala, prin subsăpare au format depresiuni, limitate în  partea inferioară de praguri glaciare. În urma acțiunii erozive, depresiunile create se adâncesc şi iau forma unor excavații circulare, flancate de abrupturi, denumite circuri. În Munții Rodnei aceste circuri mai sunt cunoscute sub denumirea de: căldări, zănoage, găuri. Gheața acumulată în acest sector al Lalei s-a derulat în mai multe etape: 1). inițial a avut loc acumularea zăpezii, pe suprafețele plane sau concave preexistente. 2).prin depunerea în straturi suscesive, zăpada prin tasare se transform a în firn (névé), care ulterior prin tasare şi eliminarea bulelor de aer va rezulta gheața. 3). gheața odată formată prin grosimea şi greutatea sa acționează asupra substratului şi conturează circul. La săparea circului a contribuit şi apa care s-a acumulat sub gheață, pe calea crăpăturilor verticale, denumite rimaye. Această apă înmoaie roca din bază, facilitând eoziunea glaciară. Apa a stimulat şi dinamica ghețarului. Ghețarul a alunecat sub forma unei limbi, care a contribuit la formarea morfologiei văii Lala. Acesta vale, se aseamănă cu un uluc depresionar, sub forma literei U. In ultimă istanță circul evoluează prin retragerea versanților datorită gelivației. Aceste procese de eroziune glaciară, denumite în geomorologie, exarație, exercitate de ghețarul montan s-au derulat în cuaternar. Fazele glaciațiunii care a modelat Masivul Ineu a fost Riss şi Wurm. Astfel că, s-au format un complex de forme glaciare ( circul glaciar cu mai multe trepte, valea glaciară, abrupturi, morene). În complexul glaciar Lala, se distinge trei generatii de excavațiuni create de către eroziunea ghețarilor de circ, a caror dimensiune s-a modificat în decursul perioadelor glaciare succesive. Etapele de evoluție a zonei: 1. etapa de ,,prealpin glaciar”, când obârşia de vale este ocupată de un imens ghețar de circ care modelează un ,,fotoliu glaciar” pe masură; 2. etapa intermediară de glaciație, când dimensiunea ghețarilor de circ se reduce la două nuclee ce modelează cele doua trepte principale ale lacurilor; 3. etapa de deglaciație, când ghețarii de circ devin tot mai reduşi si se scindează în şapte nuclee corespunzatoare celor şapte depresiuni de subsăpare glaciară din cuprinsul complexului glaciar. 

          După retragerea ghetarului, în aceste excavații se acumulează apa, dând naştere lacurilor glaciare de circ (iezere). În Munții Rodnei lacurile mai pot fi întalnite şi pe văile glaciare, în spatele unor morene sau praguri glaciare ce au acționat ca nişte baraje în calea apei, permițand acumularea acesteia. Văile glaciare sunt o prelungire a circurilor, niste forme de eroziune create de limba ghețarului, inițial acestea fiind nişte văi fluviatile montane. Acest proces de topire a ghețarului s-a produs în cuaternar, după ce s-a încheiat faza glaciară Wurm. Cauza topirii ghețarului Ineu este una climatică. Clima s-a încălzit, ghețarul s-a topit, iar apa s-a acumulat în acest circ. S-au format două lacuri glaciare Lala Mic la 1920 m şi lacul Lala Mare la 1815 m altitudine, în cele două trepte ale circului. 
Substratul. Rocile care alcătuiesc Masivul Ineu sunt dure, şisturi cristaline, micaşisturi. În astfe l de substrat, dur, s-a conturat lacul Lala. Duritatea rocilor a îngreunat formarea excavațiilor, dar odata formate s-au păstrat într-o stare bună, în fața modelării glaciare şi postglaciare.

Relieful. Circul glaciar Lala este o formă de relief glaciară. Se prezintă ca o depresiune cu aspect de amfiteatru, dominată de pereți abrupți. Cuprinde mai multe componente:
1). bazinul, care a luat naştere prin presiunea ghețarului asupra substratului. Suprafața bazinului care este ocupată într-un anumit procent de apă. Cuprinde două nivele de terasă;
2).versanții, care au o pantă accentuată;
3). pragul glaciar, închide circul glaciar spre aval;

                                Lacul Lala Mare-peisaj de toamna (foto: Vasile Hoza)

Hidrografia. Lacul Lala Mare este un lac de munte. După geneză este un lac de circ glaciar. În Munții Rodnei mai poartă denumirea de: tăuri, ochiuri de mare, iezere, zănoage. Cuprinde următoarele componente: cuveta, apa, oglinda apei.

Proprietățile lacului sunt: 
• suprafața lacului – 5637 m²; reprezintă arealul ocupat de oglinda apei;
•lungimea lacului ;
• lățimea medie;
• perimetru lacului;
• adâncimea maximă;
• adâncimea medie –1,10 m;
• volumul lacului - 8897 m³ ( cantitatea de apă stocată în cuveta lacustră, se exprimată în m³);
•forma lacului este circulară, cu unele pătrunderi ale uscatului în perimetrul lacului, care îiconferă o formă unică;  
•culoarea 
• temperatura apei, este una foarte scăzută( temp. medie sub 4°C); 
•salinitatea, cantitatea de săruri, este mică; este un lac dulce ;
•dinamica apei, este influnțată de vânt; frecvent pe suprafața lacului se formează valuri;
Viața din lac. Lacul este un ecosistem cu mare complexitate, în care trăiesc asociații de plante şi animale dependente unele de altele (biocenoze) si face parte dintr-o rezervație mixtă Ineu-Bătrâna ( 0,5 ha), care la rândul ei face parte din Parcul Național Munții Rodnei 946 400 ha).

    În perimetrul lacului se află un complex de biocenoze, plante şi animale. Dintre aceste specii pot menționa elemente de flora si fauna. Cuprinde o asociație de jnepeni (Pinus mugo) care înconjoară lacul, ienuperi, zâmbrul (Pinus cembra), merişor, afin, păiuş (Festuca versicolor, Festuca rupenica), Floarea de colţ (Leontopodium alpinum), Opaiţul Munţilor Rodnei Lychnis nivalis), Ghinţura galbenă (Gentiana punctata), angelica (Angelica archangelica), sângele voinicului (Nigritella rubra), zâmbru (Pinus cebra), Bujorul de munte (Rhododendron kotschyi).Fauna: urs (Ursus arctos), cerbul carpatin (Cervus elephus), căpriorul (Capreoluscapreolus), acvila de munte (Aquila chrysaetos), capra neagră (Rupicapra rupicapra), lup (Canis lupus), marmota (Marmota marmota). Ornitofauna: cocoşul de munte (Tetrauo urogallus), Aquila de munte (Aquila chrysaetos), şorecarul comun (Buteo buteo), buha mare (Buho buho), reptile, amfibieni şi o diversitate de nevertebrate. Fauna nevertebratelor este variată: 28 specii de enchitreide, 12 specii de  lumbricide, 20 de specii de de diploide, 36 specii de chilopode, 39 de specii de ortoptere, 295 de specii de fluturi (lepidoptere).

Biblografie:

1. Iuliu Buta, Ana Aurelia Buta, Muntii Rodnei, Colectia Muntii Nostri, Ed. Sport-Turism,  
    Bucuresti, 1979.
2. I. Pisota, Lacurile glaciare din Muntii Rodnei, Analele Univ. Bucuresti, 1968.

                                                        

Ochiurile de apa din Muntii Rodnei

        Masivul Rodnei, cu cei peste 1300 km², reprezintă o adevărată cetate impozantă. De-a lungul mileniilor, gheaţa şi apa au format 23 de lacuri alpine, unele mai mari şi mai adânci, altele, având un diametru de 2-3 metri. Dintre acestea doar lacul Lala este mai cunoscut, poate datorită aşezării sale la întretăierea unor trasee turistice mai bătătorite, ce se îndreaptă spre vârful Ineu.

         În Masivul Rodnei există şi alte numeroase trasee ce străbat drumuri forestiere, cărări sau poteci şerpuitoare ce duc spre şiraguri de perle albastre, pe care oamenii locului le numesc ochiuri de apă. Vom porni deci în căutarea lor, din pasul Rotunda (1271 m), urmând traseul de creastă de-a lungul a 53 km până la pasul Şetref (818 m). E un traseu dificil, lung, dar de-o frumuseţe nebănuită, pe care l-am parcurs împreună cu un grup de prieteni, iubitori ai naturii.

          La plecare din pasul Rotunda, după câteva ore de mers pe un traseu uşor, pe platoul Rotunda, suntem avertizaţi de o tablă indicatoare că pătrundem în zona Parcului Naţional Munţii Rodnei. Urmează un punct de belvedere situat în spinarea Gagilor, unde începe prima rezervaţie a parcului, şi anume rezervaţia Ineu-Lala, ce se întinde pe o suprafaţă de 2893 ha. Sus, spre cer, se înalţă trei piscuri uriaşe de stâncă: Roşu (2113 m), Ineuţ ( 2222 m) şi Ineu (2279 m), iar în dreapta se desprinde splendida vale glaciară a Lalei, sub forma literei U, ce se scurge în Bistriţa Aurie. 

Lacul Lala Mare

Lacul Lala Mic

      Coborâm poteca ce şerpuieşte printre jnepeni încâlciţi şi noduroşi ca o mare verde şi urcând pe depozitele de morene glaciare, suntem fascinaţi de luciul albastru şi imens al lacului Lala Mare, situat la 1815 m, cu o geometrie perfect pentagonală şi incins într-un cimitir de jnepeni care-i îmbracă malurile. 

Lacul de sub Ineu

        Urcăm acum sub culmea Ineului, unde chiar sub abruptul său stă cuibărit lacul Lala Mic, la o altitudine de 1920 m, în a cărui oglindă de cleştar se reflectă impresionantul pisc al Ineului. Apa acestui ochi albastru de apă se scurge într-un fuior cristalin pe frumoasa vale a Lalei. Ajunşi în creştetul munţilor, nu departe, în dreapta, e un alt minunat colţ de frumuseţe, valea Bilei, ce acunde o pată unduitoare, aproape neagră şi care se cheamă Lacul de sub Ineu. Forma lui ovală înconjurată de abrupturi, nu depăşte 5 metri diametru.
         Urmând traseul pe creasta Ineului spre Şaua Gărgălău, în dreapa şi în stânga se deschid circuri glaciare, denumite şi căldări, ce cuibăresc alte zeci de lacuri. Este vorba de salba de lacuri din circul Izvoru Roşu, lacul La Tău din muntele Cuptor, frumosul tău al Corongişului din căldarea Izvorul Lăzilor şi lacul Izvorul Bistriţei, care reprezintă puncul de plecare al Bistriţei Aurii. Din Şaua Gărgălău pornim în direcţia Şaua Între Izvoare, unde, în dreapa şi stânga noastră, alte câteva mici lacuri nivale îşi etalează frumuseţea, printre pâlcurile de jnepeni, mai cunoscut fiind lacul Cailor. De aici direcţia de mers se schimbă brusc şi urcăm pieptiş vârfurile Galaţului (2048 m), Laptelui Mare (2172 m), Puzdrelor (2189 m) şi ajungem în tarniţa Bârsanului. O privelişte unică şi tulburătoare se deschide spre întregul lanţ al Carpaţilor din nordul ţării. În stânga se deschide abrupt frumosul bazin al văii Anieşului, unde în plan îndepărtat se zăreşte localitatea Maieru. In dreapta, jos, la mai puţin de 100 m se văd două din cele 5 lacuri ale Negoieselor.
          Trecem pe sub Negoiasa Mare şi ajungem la unul dintre cele mai curioase lacuri ale muntelui, în Şaua Între Izvoare. De sub culmea vestică a tarniţei se iveşte un izvor bogat, Fântâna lui Răţifoi, ale cărui ape se adună într-un ochi lunguieţ, denumit La Cărţi, care se pierde imediat sub masa de calcare sub forma unui ponor, devenid poate un curs subteran.Ne continuăm traseul a treia zi spre Pietrosu Rodnei (2303 m). În trecere admirăm în dreapta lacul Repedea şi lacul Rebra, situat într-o zonă mlăştinoasă. 

Lacul Rebra

       După ce urcăm vârfurile Buhăiescu Mare (2073 m) şi Rebra (2268 m ), în căldarea frământată a Buhăiescului se alinează Tăurile Buhăiescu, patru la număr. Cel mai mare fiind al patrulea (1700 mp). 

Taurile Buhaiescu

      Apoi, pe frumoasa vale Pietroasa se deschide Zănoaga Iezerului, unde se cuibăreşte poate cel mai frumos lac din Carpaţii Orientali, care seamănă după contur cu harta României. Este lacul Iezerul Pietrosului (3450 mp). 

Lacul Iezerul Pietrosului

            După patru zile petrecute pe munte, coborâm în tarniţa Pietrosului. În faţa noastră se întinde un platou uriaş, căptuşit cu iarbă moale şi deasă, pe care geologii îl consideră ca fiind o suprafaţă de nivelare care corespunde cu al doilea nivel de eroziune din Carpaţii Meridionali, Râu Şes, şi care poartă denumirea în Munţii Rodnei de Platforma Bătrâna. De  aici ne luăm rămas bun de la munte, de la ochiurile de apă şi de la crestele ascuţite ce stau înfipte în cer, păstrând în minte frumuseţea pe care natura ne-a oferit-o în aceste patru zile.

  

        

Parcul National Muntii Rodnei

  

        Parcul Naţional Munţii Rodnei este situat în Grupa Nordică a Carpaţilor Orientali, cunoscută sub denumirea de Carpaţii Maramureşului şi ai Bucovinei, pe teritoriul judeţelor   Bistriţa–Năsaud, Maramureş şi Suceava.

    

                       

Creasta Ineului-vedere de pe vârful Ineu 

  Preocupări pentru desemnarea ariilor protejate în Munţii Rodnei există începând din anul 1932, când a fost înfiinţată Rezervaţia Ştiinţifică Pietrosu Rodnei (182 ha), iar în anul 1979 aceasta a fost declarată Rezervaţie a Biosferei. În anul 2000 a fost înfiinţat Parcul Naţional Munţii Rodnei, care este arie naturală protejată de interes naţional şi internaţional.

        În prezent parcul are o suprafaţă de 46.400 ha. Ce i-a motivat pe aceşti oameni să-şi dorească un Parc Naţional în Munţii Rodnei? Formele de relief, înălţimea, masivitatea, tipurile de roci, marea bogăţie floristică şi faunistică cu numeroase endemisme şi relicte glaciare, peisajele unice, dar şi impactul antropic tot mai distructiv. Toate acestea au constituit motivele pentru care s-au pus bazele acestui proiect.

        Masivul Rodnei apare sub forma unui horst alcătuit din şisturi cristaline, delimitat de două falii: Rodnei (în sud) şi Dragoş Vodă (în nord). Şisturile cristaline intră în alcătuirea a  trei pânze: seria de Bretila, de Repedea şi de Rebra. Acestea au avut o rezistenţă la eroziune mai mare, fapt explicat prin altimetrie: Pietrosu Rodnei 2303 m, Ineu 2279 m, Ineuţ 2222 m, Laptelui 2172 m. Rocile sedimentare ce înconjoară masivul sunt: marne, gresii, conglomerate, argile şi calcare.

Varful Ineu-2279 m 

      Impactul gheţarilor cuaternari a fost destul de evident. Aceştia au contribuit la formarea reliefului glaciar, cu numeroase forme care înfrumuseţează peisajul (circuri, văi, lacuri glaciare, custuri, ace, turnuri, piscuri, nişe nivale). Există 23 de lacuri glaciare, mai importante sunt: Iezerul Pietrosului, Tăurile Buhăiescu, Lala Mare, Lala Mică, Ştiol.                                        

                                                       Lacul Iezerul Pietrosului 

Lacul Lala Mare

                   Lacul Lala Mare 

        Calcarele, care sunt prezente în jumătatea sudică a Munţilor Rodnei, a generat apariţia unui relief calcaros şi carstic, acesta din urmă prin câteva peşteri: Izvorul Tăuşoarelor, Jgheabul lui Zalion, Baia lui Schneider; praguri, cascade( Cascada Cailor), sau alte forme carstice (lapiezuri, doline, izbucuri).

 Cascada Cailor-89 m 

         În condiţiile unui climat rece şi umed vegetaţia este etajată. Pădurile ocupă peste 60% din Munţii Rodnei, fiind constituite în principal din răşinoase şi fag. Păşunile naturale  acoperă 30% din suprafaţa acestor munţi, iar 10% reprezintă stâncării. Flora micomicetelor cuprinde 390 de specii. Flora lichenilor este reprezentat 248 de specii şi 26  de taxoni, dintre care 21 de specii şi 6 taxoni pot fii întâlniţi numai în Munţii Rodnei, iar 6 specii sunt endemite ale Carpaţiilor. Flora casmofitelor este foarte bogată. Sunt înregistrate 1123 de specii de plante superioare. Din categoria speciilor ocrotite enumerăm: floarea de colţ (Leotopodium alpinum), ghinţura galbenă (Gentiana Lutea), angelica (Angelica archangelica), sângele voinicului (Nigritella rubra), tisa (Taxus baccata), zâmbru (Pinus cebra). Endemite specifice Munţilor Rodnei sunt reprezentate de opaiţul Munţilor Rodnei (Lychnis nivalis). Fauna bogată contribuie la dezvoltarea fondului cinegetic, reprezentat de urs (Ursus arctos), mistreţul (Sus scrofa), cerbul carpatin (Cervus elephus), căpriorul (Capreolus capreolus), acvila de munte (Aquila chrysaetos), capra neagră (Rupicapra rupicapra), lup (Canis lupus), râs (Lynx linx), jderul de copac (Martes martes), marmota (Marmota marmota). Ornitofauna este reprezentată de specii de talie mare, cum ar fii: cocoşul de munte (Tetrauo urogallus), localizat în zona de obârşie a  văilor Cormaia şi Anieş, cocoşul de mesteacăn (Tetrauo tetrix), înţâlnit în perimetrul culmilor Mihăiasa, aquila de munte (Aquila chrysaetos), şorecarul comun (Buteo buteo), buha mare (Buho buho). Fauna ihtiologică este reprezentată de : păstăv, lipan, mreana, boiştean, scobar. 

     Poiana cu Narcise de pe muntele Saca 

           În cadrul parcului Naţional Munţii Rodnei mai multe rezervaţii: Rezervaţia botanică Poiana cu Narcise din Muntele Saca (5 ha); Rezervaţia ştiinţifică Pitrosu Mare (3300 ha), Rezervaţia complexă Peştera şi Izbucul Izvorul Albastru al Izei (100 ha), Rezervaţia naturală Piatra Rea (50 ha), Rezervaţia mixtă Izvoarele Mihăiesei (50 ha), Rezervaţia complexă Ineu-Bătrâna (0,5 ha).