Momente rare in viata: 17 mai 2012, Pestera Izvorul Tausoarelor

      

       Situata pe versantul sudic al Muntilor Rodnei, pe Valea Izvorului Tausoarelor, afluent de stanga al Vaii Gersa, la altitudinea de 950 m, Pestera Izvorul Tausoarelor este cea mai adanca pestera din tara, la 415 m, iar dupa lungimea galeriilor, a treia din Romania, cu peste 16.500 m.  Eram student cand am auzit prima data de la Iosif Viehman, ca pestera a fost descoperita in anul 1955 de Leon Barte, un invatator pasionat de speologie, si ca, ulterior, a fost studiata indelung de dumnealui.  Formata in depozite de calcare tertiare de varsta eocena nu prea groase, pestera constituie unul dintre cele mai remarcabile monumente ale naturii. Numarul mai mic al formatiunilor de piatra subterane fata de alte pesteri este compensat de bogatia faunistica si fenomenele hidrologice rare, cu mare valoare stiintifica.

     Am pornit spre aceasta pestera pe o vreme mocaneasca de primavara, impreuna cu custodele ei,  Crin Triandafil Teodorescu, un preot foarte bine pregatit in materie de speologie, geologie, palentologie si geografie.  Pe drumul ce se desprinde din comuna Rebrisoara, de-a lungul Vaii Gersa, prin satele Gersa I si Gersa II, am parcurs de 22 km. Drumul se opreste  in Poiana Ursului unde se formeaza o confluenta intre paraul Luschii si paraul Izvorul Tausoarelor. Ploaia curgea continuu. Ceata acoperea versantii. Drumul amestecat cu apa, noroi si pietre facea tot mai grea innaintarea. In cele din urma dupa 2 ore de chin am ajuns la o cabana. Ne-am echipat corespunzator, mai apoi, am continuat urmand cursul acestei vai din urma,  aproximativ 600 m pana in fata obiectivului. 

     Pestera se deschide brusc sub forma unei intrari orizontale, inchisa de o poarta de fier, in versantul stang al paraului Izvorul Tausoarelor, pe partea nordica a varfului Basca, in bazinul superior al raului Gersa. Cel mai inalt varf din apropierea pesteriii este vf. Barlei-1620 m. Aceasta face parte din complexul carstic Tausoare – Zalion, monument al naturii. 

    Dupa ce reusim sa intram in spatiul cavernicol, pe partea stanga a intrarii, un panou indica numele pesterii, Pestera Tausoarelor, si numele descoperitorului, Inv. Leon Barte. Dupa aceea, pe o scara metalica de 10 m, coboram aproape vertical mai multe sute de metri printr-un labirint de galerii, alternand cu sali imense (Sala Meselor, Sala Bilelor). Impresionanta a fost galeria 700, un sector al pesterii ce trebuie traversat exersand mersul piticului.

     Dezvoltata exclusiv pe un sistem complex de diaclaze, pestera dreneaza in subteran cursul paraului Izvorul Tausoarelor. 

    Are cateva minunatii rare, printre acestea, depozitul fosilifer din Sala Oaselor de Urs, mirabilitul din Sala de Mese, oulofolitele din Galeria gipsului, si, mai cu seama, Bilele de Tausoare, unice, pe plan mondial.  

     Multe alte forme fac din aceasta pestera un unicat: macaroane, stalactite, stalagmite, galerii stramte, erodate de apa, pe care s-au inscriptionat forme numite marmite, lingurite. Pe pereti se pot observa fosile scoase la zi in urma modelarii calcarului. 

    Spectaculos este sectorul activ al pesteri, ce se prezinta printr-un curs subteran cu un debit mare, cu variatii in functie de anotimp, praguri si cascade ce necesita o tehnica aparte pentru a putea fi depasite.

       Fauna cavernicolă cuprinde amfipode, ciclopide, colembole şi diplure. Chiropterele (în special din speciile Myotis myotis şi Rinolophus hipposideros) se adună, în perioada de hibernare, în colonii care însumează peste 4.000 de exemplare

     Durata traseului prin acest spatiu steril a fost de 8 ore.