Duminica obisnuita de iarna, pregatit de intrunire! Niciun obiectiv pentru ziua aceasta! Ma uit pe fereastra si vad ca ninge abundent. Ii ceva firesc pentru mine ca sa-mi incep ziua aruncand o privire pe geam. Oare ce-mi trece prin gand? Sa fac vreo drumetie? Ma gandesc la ceva: "Altfel decat drumetie". Ma gandesc la schi.
Scotocesc prin sertare, dulapuri pline cu lucruri, pregatesc haine care au dorinta de duca, de fapt sunt obisnuite sa nu stea in dulap, caut schiurile care erau amortite de timp, urmaresc mersul trenurilor pe net, imi asez hartile in rucsac si gonim cu masina spre gara Ilva Mica.
Ajunsi la timp in gara, luam trenul spre Vatra Dornei. Caldura sufocanta din tren ne stimuleaza starea de bine pentru moment. Nu dupa mult timp suntem novoiti sa iesim afara din compartiment. Pe geam avem ce vedea: paduri viscolite, maguri abrupte, viaducte construite cu mult efort de bunicii nostri decedati, gari aproape de ruinare, nebagate in seama.
Ajungem in Vatra Dornei. Prima oprire este pe partia de schi Parc. Lumea-i bucuroasa. Este ultima zi de vacanta si trebuie sa se bucure de ea. Zapada proaspata se acumuleaza in straturi groase.
Dupa cateva ture pe partie, ca sa-mi potolesc setea de schi, dupa o lunga
perioda de seceta, ne oprim la Casa Schiorilor. Urmeza un vin fier, un
ceai, o pizza. Facem si alte opriri, din curioazitate, ca sa gustam
specialitatile locului: pizzeria Lordinu si Casa Bucovineana.
Ajungem la concluzia ca trebuie sa mergem spre locul de cazare. Afara ninge ca prin sita. Cautam Casa Alexandra locul nostru de innoptare. Intr-un final o gasim bine ascunsa printre stadutele orasului, pregatita de invitati.
Ziua a doua. Luni, gerar in plin succes! Parasim Casa Alexandra dupa ce ne strangem putinele lucruri pe care le avem la noi. Pornim spre partie. Straziile stramte, casele semete, ce ne impresioneaza in aceasta dimineata de iarna, sunt ingreunate de zapada pana la glezne. Trecem sa vedem si celelalte partii, Veverita si Runc, ca sa nu zicem ca nu le-am vazut.
Partia Parc Vatra Dornei! Zapada e buna de schiat. Vremea variabila cu ninsoare si soare cand arogant, cand de negasit, ne ofera perspective frumoase.
In una din urcarile mele pe teleschi vad mai bine Muntii Suhard, cu Ousorul-1632 (cred!) im ceata, Obcina Mestecanisului, Calimanii.
Ziua se incheie pe neasteptate, foarte repede. Partie, vin cald, ceai, pizza, toate la Casa Schiorilor. In final ne dam seama ca e seara si trebuie sa ne intoacem.
Pana data viitoare, la revedere partie! La revedere Vatra Dornei!
