Ma simteam intepenit, amortit, lipsit de vigoare, asa ca trebuia sa fac ceva. O plimbare pe meleagurile maierene ma scoate din acesta stare de letargie si imi alunga dorul de munte. Locuri dragi, pe care le-am vazut de atatea ori imi schimba starea. De mic copil colind acest tinut despre care Liviu Rebreanu spunea "......In satul meu nu
era petic de pământ pe care să nu-l fi umblat. Om al munţilor şi al
pădurilor, natura mi-a intrat în ochi şi în suflet de mic copil. Valea
Someşului, atât de bine cunoscută, în cele mai mici cotituri, a fost şi
va rămâne pentru mine cel mai frumos loc de pe pământ”. Si eu, pot spune, ca am pus piciorul pe fiecare carare, ogas, razvor, moina, piatra, guret sau parau, din acest hotar maierean. Si, fiecare din acestea reprezinta pentru mine un holon dintr-un complex de amintiri.
Traseul porneste din centrul comunei Maieru, din fata primariei, spre nord, pe un drum forestier al Vaii Caselor, reabilitat in 2009 pe o portiune de 3,5 km. Pe o distanta de 1.5 km pe langa vale se insira case impozante, cu etaj, care atrag atentia trecatorului. Urmeaza o portiune din traseu pe langa parau, care in zilele de primavara, sunetul revoltator al vaii involburate te face sa patrunzi intr-o alta lume. Apoi, o curba destul de dificila ma face sa transpir. Aceasta creeaza probleme masinilor, in special iarna. Eram la km 3 al drumului forestier, dupa 40 minute de mers si ma uitam cu regret la casele care au mai ramas din catunul Intre Vai. In urma cu 24 de ani, cand eram destul de mic, imi aduc aminte ca existau aproape 100 de locuitori, distribuiti in 14 gospodarii. Astazi, nu mai sunt decat 28 de persoane ce locuiesc in 5-6 goaspodarii permanente si 2-3 temporare. In schimb, s-au construit 5 cabane, s-a deschis un centru de imbuteliere a apei, apa D'ora si s-au dezvoltat cateva ferme.
La km 3.5, in fata izvorului Dintre Vaii, care are o apa extrem de buna,
cu continut bogat in ioni de Ca, Mg, Au, Ag, etc, cotesc dreapta pe un
drum forestier alunecos, imbibat cu apa si argilos, ce urca in serpentine, construit in 1990.
Acest drum taie fata dealului numit Varariste, patrunde in padure pe
paraul Vaii Caselor, numit Dos, si dupa 1.30 h ajung intr-o poiana cu
pajisti alpine a Muntelui Muncel.
Traseul parcurs nu este plictisitor, ci, din contra, ofera panorame deosebite asupra unor forme de relief din apropierea comunei Maieru. M-as opri asupra Magurii Porcului, magura vulcanica cu aspect de con, alcatuita din andezite, cu altitudinea maxima de 1024 m. Un lacolit foarte bine pastrat din era neogen pana astazi, cu pereti abrupti pe flancuri si o scobitura in partea centrala numit crater. La baza magurii pe partea opusa, pe Paraul Cabii, exista manifestatii postvulcanice, prin aparitia unui izvor mineral feruginos. Vegetatia este bine dezvoltata, magura fiind inpadurita in totalitate, paduri de fag, frasin, mesteacan, paltin si arbusti (alun, soc, macies, porumbar).
Inaintasem pe acest parau al Vaii Caselor, extrem de adancit in strate cristaline, izolat si calcare sau roci sedimentare, ce te duce departe de stresul cotidian. Este o portiune extrem de relaxanta, ce te incarca pozitiv. Multi au simtit acest miracol al naturii.
Magura Mare sau Magura Rodnei, este un alt loc fascinant al zonei, cu un designe aparte privita din aceste locuri. Aceasta pastreaza forma de cupola, fiind alcatuita tot din andezite. Altitudine este ceva mai mare, 1188 m.
In peisaj, in fata Magurii Rodnei, panorama este infrumusetata de Dealul Prislop-911 m. Un piemont, sau picior de munte, alcatuit din roci sedimentare (gresii, marne), ce se desprinde din Muntele Muncel. Se prezinta ca un varf rotunjit separat de Muncel printr-o inseoare, cu numeroase forme plane, create de om, numite moine, care in trecut, cu mai bine de 50-60 ani, erau cultivate cu grau, orz, ovaz.
In zare se expune varful Corni-1457 m, tot o forma vulcanica ce face parte din Muntii Bargaului.
Ajunsem pe Muncel in jurul orei 14:00. Razele soarelui erau extrem de putenice. Continuasem pe drumul forestier pana spre varf, o ora de mers usor. Intrasem in padure ca sa ajung pe varful inpadurit al Muncelului-1625 m de unde priveam peste cumpana de apa, spre Valea Vinului, afluent al Cormaiei. Din apropierea varfului Muncel pe o poteca de oi, numite popular hataie, inaintam prin padurea batrana de fag, alternad cu poieni (La Tau, Porcaret, Poiana) si ajung intr-o ora pe varful Prelucii. Din locul La Tau, se desprinde o poteca spre o pestera formata prin falierea scoartei, numita Pestera din Muncel.
Coborarea o facusem pe curba de nivel intre Valea Caselor si Valea Plesii, pe o panta abrupta, 30 minute la coborare pana pe Deal si inca o ora pana in Maieru, pe Bobosa. Intre Prelucile Porcaretului si Deal am mai strabatut doua locuri, cunoscute foarte bine de catre mine: Sacaturi si Orzarii.
