Era spre sfarsitul
zilei. Pregatim trasura si merindele. Soarele ca o cununa plutea pe o mare
albastra. Apusul infocat se lasa peste vale si ne prinde pe drum. Inaintam
relaxati printre casele satelor insirate pe langa Somes. Curiozitatea de copil
ma face sa cuprind cu privirea fiecare casa, gard, poarta, si sa sesizez
fiecare amanunt al vietii satului.
Inainte sa se insereze de tot
ne oprim langa o apa. Strangem lemne, aprindem focul si stam in jurul lui
ascultand plosnetul taciunilor. Privesc la scanteile ce se ridica spre cer care
apoi se pierd de parca n-ar exista. Adorm adanc pe o buturuga de molid putreda.
Trezit de cantecul pasarelelor deschid ochii obositi.
Privesc tinta in sus fara sa-mi misc capul, fiindca eram cu fata
indreptata spre cer. Atmosfera incarcata cu umezeala lasa urme vizibile, iar
racorea diminetii ma face sa tremur. Cerul intesat de nori semana cu o panza de
in tesuta. Pierdut in spatiu si timp stau nemiscat mai multe minute si incep sa
incadrez momentul si locul. Sunetul involburat al apei acoperea valea. Ma ridic
brusc, privesc in jur si vad in jurul meu numai padure. Totul era verde. Ma
asez mort, iar dupa un timp aud hotarat glasul bunicului: "trebuie sa
coboram!" si revin la realitate. In cele din urma aflu ca suntem pe valea
Bila.
Momente ca acesta mi-a umplut timpul copilariei la inceputul
verii. Deseori cutreieram padurile, urcam muntii. Uneori ajungem chiar pe
varfuri. Am ajuns pe Omu, Ineu, Rabla, si alti munti. Mereu eram curios sa vad
ce este dincolo de culme. Eram curios cum se numesc muntii de dincolo de
Bistrita, spre nord. Mi s-a raspuns ca sunt Muntii Tibau.
Amintirile acestea le-am pastrat in minte si-n suflet, de fapt, chiar sa
vreau sa le uit nu pot. Ideea de ajunge pe Muntii Tibau era tot mai mare. Erau
si dificultati care trebuiau depasite: nu sunt studii ale muntilor, nu sunt
harti, jurnale, carti, care sa descrie acest masiv enigmatic.
In cele din urma dupa planuri, ganduri, dorinte ce
pareau infinite, hotaram sa mergem in Tibau.
Cu o seara inainte sosim in pasul Rotunda, un loc drag noua. Dupa o noapte pe cinste, petrecuta la foc, ne trezim cu ochii intetosati. Vremea nu era prea prielnica pentru drumetii. Mai mult, aveam stabilit un traseu lung si dificil pana pe Magura Mare, aproape de granita cu Ucraina. Plecam din Pasul Rotunda pe drumul forestier, 4 km, cotim dreapta spre drumul asfaltat ce leaga orasul Borsa de Vatra Dornei si la o distanta de inca 4 km vedem o piatra impozanta. Este Piatra Tibaului!
Piatra Tibaului este un impresionant perete
de calcar de aproximativ 80 m, puternic surplombat. Acesta este declarata
rezervatie geologica si are o suprafata de aproximativ 20,3 ha. A fost
creată pentru a preîntampina dispariţia stancii prin exploatarea calcarului, ea
prezentand pe langă valoare peisagistică deosebită şi importanţă ştiinţifică.
Ca aspect geologic, se remarca conglomerate de gresii dispuse peste sisturi
cristaline, atribuite perioadei neocene. Urmeaza marne rosii-galbui si
cenusiu-verzui peste care se suprapun calcare stratificate, apoi un alt strat
de calcare ce contin si ele fauna eocena: numuliti, bivalve, gasteropode si
corali. Calcarele au o grosime mai rar obisnuita (peste 50 m), dovedind
conditii speciale de acumulare.
Dupa ce terminam de vizitat Piatra Tibaului mergem pe acesta vale, Tibau, 2 km si ajungem in satul Tibau. Lasam masina la intrarea in sat si pornim lejer pe o vale umbrita de molizi batrani, pe versantul drept al Tibaului, indrumati de un domn amabil de etnie hutul.
Vremea devine tot mai
frumoasa. Norii argintii se imprastie si soarele incalzeste tot mai tare.
Dupa mai putin de 1 h ajungem intr-o sa. De acolo inca 10 minute si ajungem pe primul varf vizat, varful Fluturica-1343 m. O panorama deosebita se deschide spre Carlibaba, valea Bistritei Aurii, Suhard, Rodnei, Zimbroslavele, Obcine.
Carlibaba este o comuna situata intre Muntii Suhard, Tibau si Obcina Mestecanis. Această minunată localitate de munte este compusă din 6 sate: Cîrlibaba Veche , Cîrlibaba Nouă, Iedu, Şesuri, Ţibău şi Valea Stânii, fiecare cu particularitatea sa, la care se adauga alte catune: Fluturica, Pleta, Juravlea, Puciosul, Gaina. Prima atestare documentară, de la care localitatea îsi are numele este din 1595. Cîrlibaba are un număr de 1891 locuitori, o populaţie formată dintr-un amestec de naţionalităţi care trăiesc împreună într-o armonie perfectă. Satele care apartin de Carlibaba sunt alcatuite de o populatie de etnie ucrainiana, numiti hutuli.
Vorbim si de Muntii Tibau, care sunt
niste munţi izolaţi şi aproape necunoscuţi de turişti, cu văi
cristaline mărginite de lunci înierbate, păduri nesfărşite de conifere, creste
prelungi cu stânci enigmatice, înconjurate de goluri alpine generoase, belşug
de afine, zmeură, fragi şi ciuperci, acces uşor spre înălţimi pe drumuri
forestiere situate între 1000 şi 1400 m altitudine, localnici primitori, oneşti
şi harnici la interferenţa a două culturi, zeci de legende numai aici auzite,
sărbători populare neschimbate de veacuri, precum şi urme din cele două
războaie mondiale, vizibile la tot pasul: cimitirele soldaţilor austrieci sau
ruşi, uitate de lume, tranşee, cazemate săpate în stâncă. Se înalţă la peste
1.600 m altitudine (1.651 m în vârful Ţapul Mare) și dispun de numeroase
atracţii naturale care pot încânta pe cel care se încumetă să-i străbată văile
şi crestele. Cele mai reprezentative obiective naturale sunt: Piatra Ţibăului,
obiectiv de care am vorbit anterior, Valea superioară a Ţibăului cu
numeroase turnuri şi pereţi de stâncă alcatuiti din calacre eocene, creasta
principală ce oferă din poienile Vârful Măgura (1.559 m) interesante privelişti
spre Munţii Rodnei dar mai ales spre munţii atât de puţin cunoscuţi şi
misterioşi din Ucraina.
De pe varful Fluturica
mergem lejer pe cumpana de ape ce separa valea Tibau de valea Carlibaba. De
fapt, muntii Tibau sunt pozitionati intre cele doua vai, la est si vest (sau
Muntii Zimbroslavele si Obcina Mestecanis) si granita cu Ucraina la nord si
Valea Bistritei Aurii la sud. In 30 de minute ajungem intr-un catun de
culme numit Fluturica, cum rar vezi in Carpati. Oamenii erau pe camp la
stransul fanului astfel ca am putut discuta cu ei despre activitatile de zi cu
zi ale lor, despre greutatile cu care se confrunta sau despre obiectivele pe
care le au.
Din loc in loc intalnesti campuri de pietre de cativa metri inaltime ce dau un peisaj unic. Aceste poarta numele de tancuri.
Dupa ce ne luam ramas bun de la unii locuitori din Fluturica pe care i-am intalnit, continuam pe creasta, spre nord, intram in padure condusi de o poteca si in 30 de minute ajungem in celalat sat de culme numit Pleta.
Si aici, cum rar vezi, casele
sunt imprastiate prin pasuni si fanete. Acestea sunt grupate pe gospodarii si
fiecare gospodarie are cateva hambare pentru fan. Ocupatia principala este
cresterea bovinelor. Turismul este slab dezvoltat. Am intalnit doar o casa
amenajata pentru turism. Intre timp, norii sau adunat si o ploaie zdravana
ne-a obligat sa ne adapostim la o familie.
Asta ne-a dat ocazia sa admiram gospodaria si sa ne oprim atentia asupra unei tesaturi specifice hutulilor. Se constata ca hutulii s-au retras in nordul Bucovinei, venind ca fugari din Galitia din cauza birurilor, a greutatii si duratei indeplinirii serviciului militar, a cauzelor economice (obligatiile taranimii aservite erau mai mici in Moldova unde ea fusese si mai repede eliberata juridic), religioase (tendinta de catolicizare de catre stapanirea poloneza, apoi habsburgica). La 1786, Bucovina a fost integrata Galitiei, moment in care procesul imigrarii hutulilor spre zonele muntoase s-a accentuat. Diferiti de ruteni, venind din Carpatii Galitiei in nordul Moldovei, ei s-au infiltrat sporadic fie ca pastori, fie ca zilieri pe pamanturile manastirilor. Din Carpatii Orientali, hutulii au imigrat spre Moldova pe valea Ceremusului pana la Vijnita si lateral pe valea Putilei, pana in bazinele Sucevei, Moldovei si Bistritei Aurii, de-a lungul cumpenei apelor, stabilindu-se intr-o serie de localitati. Istoricii au concluzionat ca hutulii, desi se aseamana cu rutenii la vorba, se deosebesc de acestia prin fizionomie, religie, au in limba o anumita bogatie de elemente romanice, iar prin port, traditii si obiceiuri se aseamana mult cu romanii. Termenul de hutan, "hutkatese" este saltaret, leganat, nume initial dat cailor.
Ne luam ramas bun si de la
cele cateva familii din Pleta pe care le-am cunoscut si indemnati de dansii
spre directia buna de mers urcam o panta destul de greoaie pana pe varful
Iedu-1517 m. De pe acest varf prezenta pietrelor este tot mai densa. Sunt sute
de astfel de forme cu diferite infatisari care infrumuseteaza locul.
Pe acest munte se afla o cireada de vaci la pascut. Putin mai innainte o turma de oi insotita de caini foarte rai. Numai ca ciobanii au fost amabili si din timp ne-au protejat.
De pe varful Iedul continuam spre urmatorul varf, Tapul Mic. Este o distanta de 1 h de mers. Pe dreapta poate fi observata valea Carlibaba cu celelate catune, Iedul fiind mai mare.
Ajungem si pe Tapul Mic, un varf deosebit, ce ofera o panorama spre varful Tapul Mare-1661 m, altitudinea maxima din Muntii Tibau. Acest varf, desi inalt, este mai putin spectaculos decat celelalte varfuri. Se remarca doar prin prezenta unei turme de oi cu 15 caini foarte periculosi. Astfel, folosirea aparatului cu ultrasunete este indispensabila.
Dincolo de varful Tapul Mare se afla o gradina cu statui de piatra. Acest loc poarta denumirea La Troita, cu 1619 m altitudine. Am dat denumirea acestor forme, Apostoli, foarte asemanatoare cu cei din Gutai sau Calimani.
De pe varful La Troita am dorit sa continuam traseul de creasta al Tibaului spre Magura Mare-1559 m. Traseul urmat se contureaza prin prezenta unor poieni mari, marginite de paduri dese si multe stane. Acesta trece peste Magura Mica-1541 m si a durat 2 h pana la intrarea pe muntele Magura.
Odata ajunsi pe Muntele Magura, o poiana imensa care poate
oferi hrana pentru 3000 de oi, cerul s-a inchis si o ploaie marunta a inceput
sa cada. Cu toate acestea am continuat sa mergem pe acest munte, in total 3 h.
Muntele Magura este
dispus simetric, in semicerc, iar de pe partea terminus se poate observa toata
creasta Tibaului cu cele mai importante varfuri. Deasemenea, privind spre nord
poti vedea muntii Ucrainei, foarte aproape, cele 3 ciuperci uriase. Si Muntii
Rodnei cu cele 3 embleme ce par foarte frumoase si inalte.
Am coborat de pe muntele Magura spre Valea Tibaului in amonte 30 de minute de cantonul silvic Magura Mare, apoi pe valea Tibaului pana in satul Tibau de unde ne-am recuperat masinile aproape de ora 23:00.
Un
vis devenea realitate!
Bibliografie:
www.hutulii.com
Tibaul este un munte putin umblat care merita sa fie cunoscut de cei care iubesc natura.
RăspundețiȘtergere