Calatorind prin Vladeasa: iunie 2012

     Dorinte, curiozitati, sperante, satisfactii, prietenii, realizarii, sunt cuvinte care exprima cel mai bine sentimentele celor ce iubesc cu adevarat muntele in timp ce se pregatesc de o tura montana. Aceasta tura este diferita de altele, fiindca am alocat 10 zile. 

      Ziua I: Dupa ce reusim sa formam primul grupulet in gara Cluj-Napoca, luam trenul regio, cum i se spune mai nou, spre Bologa.

         Coboram in halta Bologa in dupa-amiaza zilei de vineri, cand satenii stateau la povesti, fiindca era zi de sarbatoare. Schimbam idei cu toti oameni pe care ii intalnim in cale, care se mirau unde mergem cu atata bagaj. Cand le spunem de Vladeasa, toti ne arata directia de mers. Cuprindem cu privirea muntii ce se vedeau departe in zare, apoi  continuam decisi sa ajungem la locul de campare stabilit inainte sa insereze.

 

 

    Satul Bologa apartine Comunei Poieni. Se pozitioneaza la confluenta raului Crisul Repede cu paraul Hentului. Are o populatie de 680 loc, care se ocupa cu agricultura, explotarea lemnului si  a pietrei.

 

     Cariera de piatră a fost deschisă în 1930, producând piatră pentru drumul Bucuresti-Budapesta. Cariera a fost preluată mai tarziu de Căile Ferate Române, majoritatea terasamentelor acestora folosind piatră din zonă. Dupa 1989 cariera a fost privatizată, dar nu s-a dovedit a fi la nivelul altor mine din zonă, așa că a încetat să fie principala sursă de venit a sătenilor.

      Pe teritoriul satului se afla un castrum antic roman, numit Rasculum, care este cea mai veche așezare din zonă specificată în documente. A fost ridicat în jurul anului 106, a cărei misiune era, probabil, apărarea graniței Imperiului Roman.

       Pe lângă castru, pe malul opus al râului Hent (Săcuieu) se află o fortăreață, menționată pentru timp de mai multe secole ca Sebesvar și apărând pe majoritatea hărților Evului Mediu ale zonei. Bologa a fost atestată pentru prima oară documentar în 1304 ca Sebuswar, apoi apărând nominalizată cu diverse nume. Regele Sigismund de Luxemburg a donat Bologa împreună cu Cetatea Bran lui Mircea cel Batran, după semnarea la Brasov a tratatului de alianță împotriva Imperiului Otomon din 1399.

      Cetatea Bologa se ridica pe Dealul Cetatii-570 m., dupa 1 km de mers pedrumul vaii Hentului. La ea se ajunge urmînd drumul de căruţă, pe un mic afluent, pe lîngă cimitirul localităţii. Acesta facea parte dintr-un sistem de aparare impreuna cu cetatile Liteni si Unguras.

      Terminam ora de istorie si continuam traseul pana ajungem la intersectia cu valea Visagului (Odrangusa), dupa ce am strabatut un drum asfaltat, pe o distanta de 10 km de la halta Bologa, circa 3 ore. De la acesta intersectie cotim dreapta, un drum pietruit, foarte bun, pe valea Visagului, spre satul Rogojel.

 

   Mai "depanam" inca 3 km din acesta vale si inainte sa ajungem in satul Rogojel, campam intr-o frumoasa poiana cu apa buna de baut. 

      Ziua II: Grupul se mareste fiindca vin si ceilalti participanti. Ne-am propus ca pentru aceasta zi sa facem circuitul Vladesei (punct rosu).

       Cum spuneam, locul de campare a fost undeva sub satul Rogojel, pe valea Odrangusa, de aceea traseul nostru (banda albastra) coteste spre stanga, trecem apa vaii, intram in padure si continuam sa mergem 30 minute, apoi iesim intr-un spatiu ocupat de fanete. Fermierii erau pe camp, cosind iarba verde invesmantata de mii de flori divers colorate.

       Satul Rogojel este un sat de munte, cu casele risipite, situat pe o platforma de eroziune a Muntilor Vladeasa, la o altitudine de 1100-1200 m. Satul apartine comunei Sacuieu, are 710 locuitori, iar oamenii se ocupa cu cresterea bovinelor.

        Traseul banda albastra ne conduce printre gospodariile satului timp de 30 minute, pe un drum de tara cu panta foarte mica, apoi, urca o poteca ceva mai abrupta, intra intr-o padure de molid, si intr-o ora ajungem la cabana Vladeasa.

     Cabana Vladeasa este pozitionata pe versantul estic al Vladesei la 1430 m. Are 30 de locuri de cazare, sala de mese, grup sanitar, bar.

      De la cabana pornesc mai multe trasee turistice. Noi dorim sa continuam circuitul Vladesei, punct rosu, 4 ore. De aceea, dupa ce ne relaxam putin in fata cabanei, cuprinzand cu privirea Muntii Gilaului  ne grabim sa porim spre varf. In cale intalnim cirezi de vite care erau la pascut.

      Mergand usor pe traseu, fara sa fortam, in 2 h ajungem pe varful Vladeasa-1836 m, cel mai inalt din Muntii Vladeasa si locul doi in Apuseni. Varful este greu de localizat fiindca masivul este extrem de aplatizat la partea superioara. Tot in apropiere de varf se afla o statie meteo care poate servii drept refugiu in anotimpul rece.

     Continuam traseul de pe varful Vladeasa pe punct rosu spre sud printre un desis de ienuperi. Facem o coborare de 300 m, cotim stanga pe o  poteca prin padure, apoi pe un drum forestier ce taia curbele de nivel si ajungem din nou la cabana Vladeasa,  dupa mai putin de 2 h.

        Inainte sa vina seara gasim un loc potrivit in apropiere de cabana, mai exact langa serviciul Salvamont si petrecem pana tarziu in noapte cu cantece de munte.

     Ziua III: Dupa ce facem o poza de grup si ne informam  cu  privire la traseul cel vom urma, plecam de la Vladeasa cu scopul de a completa traseul nostru cu Circuitul Rachitele (punct albastru)-31 km.

    Ajungem la principalul obiectiv din Vladeasa, Pietrele Albe. O panorama complet neobisnuita ni-i se deschide in fata. Acesta seamana cu o depresiune cu aspect de covata, sculptata in calcare eocene de valea Stanciului.

      Ne adunam la o poza de grup, apoi hotaram cum vom continua traseul din circuitul Rachitele.

        Si disiminarea brazilor pe covorul verde ne oferea un peisaj nemaiintalnit.

     Dorind sa facem o aventura in sensul deplin al cuvantului, noi hotaram sa mergem pe  traseul nemarcat, care continua pe spinarea abrupului calcaros. Initial am avut emotii, astfel ca, ne-am luat echipamentul tehnic. Numai ca traseul a fost neasteptat de simplu si poteca bine batatorita.

      Pietrele Albe repre­zintă un abrupt cal­ca­ros impre­sio­nant in are­a­lul loca­li­ta­ti­lor Răchi­ţele si Săcu­ieu, in sudul masi­vu­lui Vlă­deasa pe ver­san­tul stang al Văii Stan­ci­u­lui. Acest abrupt calcaros vizi­bil de la mari depar­tari este pre­sa­rat cu o mul­time de pes­teri, avene si pereti ver­ti­cali. Este de alt­fel un loc de cata­rare intens folo­sit de cei care prac­tica acest sport.

      Sunt decla­rate rezer­va­tie natu­rala  dato­rita formelor sale spectaculoase, dar si fap­tu­lui ca zona ada­pos­teste si cateva spe­cii de plante ocrotite.

  

       Inpresionant este acest abrupt in care inclinarea depozitelor de roci calcaroase este foarte bineevidentiata.

       Deasemenea, procesul de meteorizatie se afla intr-un stadiu avansat de manifestare, vizibil prin depunerea de grohotisuri la baza pantelor.

      Dupa ce am mai coborat cateva sute de metri am putut cuprinde cu privirea disignul unic al acestor pietre. Si cu totii am aprobat ca denumirea de Pietrele Albe este potrivita.

      Am facut si o simpla abatere spre a observa piatra de vis-a-vis, adica Piatra Graitoare, apoi  am coborat print-un jgheab croit de avalanse pe care l-am observat mai bine la coborare.

    Coboram pe valea Stanciului observand sectoare in care apa lipseste, defapt acesta circula pe sub stratele de roci, formand vai oarbe, intram in sectorul de chei, Cheile Stanciului, trecem de cateva cascade de retentie, de baza salvamontului, si la un moment dat auzim un suntet tumultuos. Este cascada Valul Miresii!

      Cascada Valul Miresii este situata in apropiere de comuna Rachitele, la 6 km. Este o cascada cu un sunet infricosator datorita debitului mare al apei. Este dispus in 2 trepte, situata la 1000 m altitudine si are o cadere a apei  de 50 m. Denumire de Valul Miresii, conform unei legende, provine de la o mireasa ce a cazut pe stanci, voalul ramanandu-i agatat. Nuntasii au plans-o pe mireasa, iar in locul respectiv s-a format cascada. Am discutat cu un localnic si spune ca, in anotimpul rece peretele stancos ingheata, devenind un loc excelent de escalada pe gheata.

       In apropierea cascadei exista o harta informativa care reda foarte bine obiectivele turistice ale zonei. In felul acesta am putut descoperi cateva pesteri. Nu am avut timp sa le vizitam, numai ca ne-am informat cu privire la ele si ne-am propus ca sa revenim candva:

Pestera Ponorul Laspezi, sculptata in conglomerate, avand 220 m lungime si 20 m denivelare.

Pestera Piclau

Peş­tera Vâr­fu­raş, ce se află sub cus­to­dia unui club de spe­o­lo­gie din Cluj-Napoca (CSA) şi poate fi vizi­tată numai cu ghi­zii clu­bu­lui

Pestera cu 5 Intrari

       Dupa un popas de 2 ore in acest spatiu mirific, fortati de faptul ca 2 baieti au coborat in satul Rachitele, dupa provizii, ne-am intors spre Saua Pietrele Albe, pe acesta vale, punct albastru. In traseul nostru ne-am abatut  la o cascada si un ponor care ne-au atras atentia prin sunetul apei.

 

 

      

        Timpul de mers de la cascada Rachitele la Saua Pietrele Albe a fost de 2 h. In jurul  orei 22 am reusit sa montam corturile si sa putem spune ca am incheieat cui bine si acesta zi.

      In ziua a IV-a am plecat spre Platoul Padis. Continuarea traseului in jurnalul urmator, "Prin Platoul Padis".

      Biblografie: 
           1. Site-ul  Wikipedia: http://ro.wikipedia.org



Vezi continuarea turei citind jurnalul "Prin Platoul Padis"