O poiana de vis!: mai 2012, Poiana cu Narcise

       O legenda a   vechilor  greci  arata ca narcisa  ar  fi  aparut la  moartea lui Narcis, un tanar singuratic,  caruia  ii  placea  sa  se plimbe  zile intregi prin paduri si pe campii. Fiind si foarte frumos, se spune ca s-ar fi indragostit de el multe nimfe, dar niciuna din ele nu putea spera ca dragostea ii va fi impartasita, pentru ca Narcis nici macar nu le remarcase. Se spune chiar ca una dintre nimfe, pe nume Echo, a si murit din dragoste, lasand in urma ei numai  vocea; chiar si asa, ea il urma pe Narcis peste tot si repeta toate cuvintele lui (astfel  a aparut ecoul).  Zeita Nemesis (razbunarea), vazand cruda lui indiferenta in  fata dragostei  nimfelor,  a hotarat  sa ii dea   o   pedeapsa  exemplara: i-a   menit  sa  nu  iubeasca  pe   nimeni  niciodata,  ci  sa   se indragosteasca de el insusi si astfel sa isi gaseasca moartea. Nu peste mult timp, plimbandu-se  prin  padure  si ajungand langa un lac, Narcis si-a zarit propriul chip in oglinda apei. Vrand 

sa  imbratiseze  chipul  deosebit  de  frumos  din  apa, Narcis a cazut in adancuri si s-a inecat. Nimfele  au  venit  sa  il  planga  si l-au transformat intr-o floare galbena care sa le aminteasca mereu de iubitul lor. Se  zice ca  de aceea narcisa isi tine mereu capul in jos, pentru ca il imita pe Narcis care se admira in apa.

                                      
  
      Astfel, plecasem sa admiram frumoasele narcise. Pentru unii traseul pana in Poiana a fost o simpla plimbare, in schimb pentru altii, acest urcus, pana acolo sus, necesita mult efort. Desi am plecat saptesprezece persoane, un grup de francezi in mare parte, nu am ajuns decat sapte.

     Traseul incepe din Valea Vinului, de la intersectia Izvorului Rosu cu Izvorul Bailor si sepuieste prin padurea deasa de fag pe un drum imbibat cu apa. Atmosfera era saturata si o bura alba se asternuse pe satul Valea Vinului. Ploaia mocaneasca ne slabeste pofta de a continua spre destinatie.

     Dupa trei ore de mers,  cu multe momente de cumpana,  ajunsesem la stana din Dealul Popii. Facem un scurt popas pentru o poza, putina odihna, sau sa mancam ceva si plecam mai departe.

  
      Poiana Narciselor are o intreaga poveste, iar aparitia florilor in "insula" de pe muntele Saca este explicata de botanisti prin faptul ca printre pietrele de granit de sub sol curg ape reci care au efect de 'frigider" si racesc locul. Astfel, aici s-a pastrat o portiune cu sol rece si umed, chiar si climatul este mai rece, unde apar vietati azonale.

     Perioada de inflorire este de doua-trei saptamani cel mult, asa incat si perioada in care se pot face drumetii pentru a fi vazuta este destul de scurta. Aceasta se intinde pe 0,2 h, pe Muntele Saca, la altitudinea de 1600 m. Aici, alaturi de narcisa salbatica (Narcissus Angustifolius), se mai intalnesc si opaitul Muntilor Rodnei, crucea Pamantului, floarea de colt, smardarul.

     Incet, incet, atmosfera se curata de ceata si soarele se iveste printre nori. Suficient sa admiram frumoasa rezervatie care era invasmantata intr-un alb imaculat.

     Narcisa putea fi pozata fara probleme! Merita acest lucru fiindca este o floareta nemaipomenita! Are o frumusete aparte, un miros dosebit si este mult indragita de localnici si turisti. A fost considerata adevaratul semn al primaverii. Cand apar narcisele, vremea rea nu se mai intoarce inapoi pentru cateva luni de zile, asa ca narcisa este intr-adevar floarea care vesteste venirea primaverii. In mare parte, acest simbol este legat si de forma de trompeta a florii.

        In cele din urma ne intoarcem, fiind asteptati la pensiune de ceilalti membrii. Ca sa avem o distanta mai mica, la coborare alegem varianta Valea Secii.

Momente rare in viata: 17 mai 2012, Pestera Izvorul Tausoarelor

      

       Situata pe versantul sudic al Muntilor Rodnei, pe Valea Izvorului Tausoarelor, afluent de stanga al Vaii Gersa, la altitudinea de 950 m, Pestera Izvorul Tausoarelor este cea mai adanca pestera din tara, la 415 m, iar dupa lungimea galeriilor, a treia din Romania, cu peste 16.500 m.  Eram student cand am auzit prima data de la Iosif Viehman, ca pestera a fost descoperita in anul 1955 de Leon Barte, un invatator pasionat de speologie, si ca, ulterior, a fost studiata indelung de dumnealui.  Formata in depozite de calcare tertiare de varsta eocena nu prea groase, pestera constituie unul dintre cele mai remarcabile monumente ale naturii. Numarul mai mic al formatiunilor de piatra subterane fata de alte pesteri este compensat de bogatia faunistica si fenomenele hidrologice rare, cu mare valoare stiintifica.

     Am pornit spre aceasta pestera pe o vreme mocaneasca de primavara, impreuna cu custodele ei,  Crin Triandafil Teodorescu, un preot foarte bine pregatit in materie de speologie, geologie, palentologie si geografie.  Pe drumul ce se desprinde din comuna Rebrisoara, de-a lungul Vaii Gersa, prin satele Gersa I si Gersa II, am parcurs de 22 km. Drumul se opreste  in Poiana Ursului unde se formeaza o confluenta intre paraul Luschii si paraul Izvorul Tausoarelor. Ploaia curgea continuu. Ceata acoperea versantii. Drumul amestecat cu apa, noroi si pietre facea tot mai grea innaintarea. In cele din urma dupa 2 ore de chin am ajuns la o cabana. Ne-am echipat corespunzator, mai apoi, am continuat urmand cursul acestei vai din urma,  aproximativ 600 m pana in fata obiectivului. 

     Pestera se deschide brusc sub forma unei intrari orizontale, inchisa de o poarta de fier, in versantul stang al paraului Izvorul Tausoarelor, pe partea nordica a varfului Basca, in bazinul superior al raului Gersa. Cel mai inalt varf din apropierea pesteriii este vf. Barlei-1620 m. Aceasta face parte din complexul carstic Tausoare – Zalion, monument al naturii. 

    Dupa ce reusim sa intram in spatiul cavernicol, pe partea stanga a intrarii, un panou indica numele pesterii, Pestera Tausoarelor, si numele descoperitorului, Inv. Leon Barte. Dupa aceea, pe o scara metalica de 10 m, coboram aproape vertical mai multe sute de metri printr-un labirint de galerii, alternand cu sali imense (Sala Meselor, Sala Bilelor). Impresionanta a fost galeria 700, un sector al pesterii ce trebuie traversat exersand mersul piticului.

     Dezvoltata exclusiv pe un sistem complex de diaclaze, pestera dreneaza in subteran cursul paraului Izvorul Tausoarelor. 

    Are cateva minunatii rare, printre acestea, depozitul fosilifer din Sala Oaselor de Urs, mirabilitul din Sala de Mese, oulofolitele din Galeria gipsului, si, mai cu seama, Bilele de Tausoare, unice, pe plan mondial.  

     Multe alte forme fac din aceasta pestera un unicat: macaroane, stalactite, stalagmite, galerii stramte, erodate de apa, pe care s-au inscriptionat forme numite marmite, lingurite. Pe pereti se pot observa fosile scoase la zi in urma modelarii calcarului. 

    Spectaculos este sectorul activ al pesteri, ce se prezinta printr-un curs subteran cu un debit mare, cu variatii in functie de anotimp, praguri si cascade ce necesita o tehnica aparte pentru a putea fi depasite.

       Fauna cavernicolă cuprinde amfipode, ciclopide, colembole şi diplure. Chiropterele (în special din speciile Myotis myotis şi Rinolophus hipposideros) se adună, în perioada de hibernare, în colonii care însumează peste 4.000 de exemplare

     Durata traseului prin acest spatiu steril a fost de 8 ore.