Ochiurile de apa din Muntii Rodnei

        Masivul Rodnei, cu cei peste 1300 km², reprezintă o adevărată cetate impozantă. De-a lungul mileniilor, gheaţa şi apa au format 23 de lacuri alpine, unele mai mari şi mai adânci, altele, având un diametru de 2-3 metri. Dintre acestea doar lacul Lala este mai cunoscut, poate datorită aşezării sale la întretăierea unor trasee turistice mai bătătorite, ce se îndreaptă spre vârful Ineu.

         În Masivul Rodnei există şi alte numeroase trasee ce străbat drumuri forestiere, cărări sau poteci şerpuitoare ce duc spre şiraguri de perle albastre, pe care oamenii locului le numesc ochiuri de apă. Vom porni deci în căutarea lor, din pasul Rotunda (1271 m), urmând traseul de creastă de-a lungul a 53 km până la pasul Şetref (818 m). E un traseu dificil, lung, dar de-o frumuseţe nebănuită, pe care l-am parcurs împreună cu un grup de prieteni, iubitori ai naturii.

          La plecare din pasul Rotunda, după câteva ore de mers pe un traseu uşor, pe platoul Rotunda, suntem avertizaţi de o tablă indicatoare că pătrundem în zona Parcului Naţional Munţii Rodnei. Urmează un punct de belvedere situat în spinarea Gagilor, unde începe prima rezervaţie a parcului, şi anume rezervaţia Ineu-Lala, ce se întinde pe o suprafaţă de 2893 ha. Sus, spre cer, se înalţă trei piscuri uriaşe de stâncă: Roşu (2113 m), Ineuţ ( 2222 m) şi Ineu (2279 m), iar în dreapta se desprinde splendida vale glaciară a Lalei, sub forma literei U, ce se scurge în Bistriţa Aurie. 

Lacul Lala Mare

Lacul Lala Mic

      Coborâm poteca ce şerpuieşte printre jnepeni încâlciţi şi noduroşi ca o mare verde şi urcând pe depozitele de morene glaciare, suntem fascinaţi de luciul albastru şi imens al lacului Lala Mare, situat la 1815 m, cu o geometrie perfect pentagonală şi incins într-un cimitir de jnepeni care-i îmbracă malurile. 

Lacul de sub Ineu

        Urcăm acum sub culmea Ineului, unde chiar sub abruptul său stă cuibărit lacul Lala Mic, la o altitudine de 1920 m, în a cărui oglindă de cleştar se reflectă impresionantul pisc al Ineului. Apa acestui ochi albastru de apă se scurge într-un fuior cristalin pe frumoasa vale a Lalei. Ajunşi în creştetul munţilor, nu departe, în dreapta, e un alt minunat colţ de frumuseţe, valea Bilei, ce acunde o pată unduitoare, aproape neagră şi care se cheamă Lacul de sub Ineu. Forma lui ovală înconjurată de abrupturi, nu depăşte 5 metri diametru.
         Urmând traseul pe creasta Ineului spre Şaua Gărgălău, în dreapa şi în stânga se deschid circuri glaciare, denumite şi căldări, ce cuibăresc alte zeci de lacuri. Este vorba de salba de lacuri din circul Izvoru Roşu, lacul La Tău din muntele Cuptor, frumosul tău al Corongişului din căldarea Izvorul Lăzilor şi lacul Izvorul Bistriţei, care reprezintă puncul de plecare al Bistriţei Aurii. Din Şaua Gărgălău pornim în direcţia Şaua Între Izvoare, unde, în dreapa şi stânga noastră, alte câteva mici lacuri nivale îşi etalează frumuseţea, printre pâlcurile de jnepeni, mai cunoscut fiind lacul Cailor. De aici direcţia de mers se schimbă brusc şi urcăm pieptiş vârfurile Galaţului (2048 m), Laptelui Mare (2172 m), Puzdrelor (2189 m) şi ajungem în tarniţa Bârsanului. O privelişte unică şi tulburătoare se deschide spre întregul lanţ al Carpaţilor din nordul ţării. În stânga se deschide abrupt frumosul bazin al văii Anieşului, unde în plan îndepărtat se zăreşte localitatea Maieru. In dreapta, jos, la mai puţin de 100 m se văd două din cele 5 lacuri ale Negoieselor.
          Trecem pe sub Negoiasa Mare şi ajungem la unul dintre cele mai curioase lacuri ale muntelui, în Şaua Între Izvoare. De sub culmea vestică a tarniţei se iveşte un izvor bogat, Fântâna lui Răţifoi, ale cărui ape se adună într-un ochi lunguieţ, denumit La Cărţi, care se pierde imediat sub masa de calcare sub forma unui ponor, devenid poate un curs subteran.Ne continuăm traseul a treia zi spre Pietrosu Rodnei (2303 m). În trecere admirăm în dreapta lacul Repedea şi lacul Rebra, situat într-o zonă mlăştinoasă. 

Lacul Rebra

       După ce urcăm vârfurile Buhăiescu Mare (2073 m) şi Rebra (2268 m ), în căldarea frământată a Buhăiescului se alinează Tăurile Buhăiescu, patru la număr. Cel mai mare fiind al patrulea (1700 mp). 

Taurile Buhaiescu

      Apoi, pe frumoasa vale Pietroasa se deschide Zănoaga Iezerului, unde se cuibăreşte poate cel mai frumos lac din Carpaţii Orientali, care seamănă după contur cu harta României. Este lacul Iezerul Pietrosului (3450 mp). 

Lacul Iezerul Pietrosului

            După patru zile petrecute pe munte, coborâm în tarniţa Pietrosului. În faţa noastră se întinde un platou uriaş, căptuşit cu iarbă moale şi deasă, pe care geologii îl consideră ca fiind o suprafaţă de nivelare care corespunde cu al doilea nivel de eroziune din Carpaţii Meridionali, Râu Şes, şi care poartă denumirea în Munţii Rodnei de Platforma Bătrâna. De  aici ne luăm rămas bun de la munte, de la ochiurile de apă şi de la crestele ascuţite ce stau înfipte în cer, păstrând în minte frumuseţea pe care natura ne-a oferit-o în aceste patru zile.