Muntii Bargaului: Varful Miroslava (Oala sau Gogoasa)

Amintiri de nesters: Muntii Suhard-Rodnei, dec. 2011

  
      Prietenia trebuie sa fie mai de pret decat orice, mai de pret decat aurul curat! Acestea sunt cuvintele care mi-au  venit in minte la sfarsitul turei din Rotunda. Si cred ca toti sunt de acord ca, acest termen "prietenie", a descris starea de spirit, atmosfera, ambianta, cadrul, care a fost in mijlocul nostru, 21 de tineri montaniarzi.

     Asa cum spunea si Honore de Balzac:"alaturi de un prieten adevarat este cu neputinta sa ajungi la deznadejde", ci din contra la un spirit de satisfactie. Noi ne-am simtit la fel. Ne-am gandit la prietenia vesnica. Exista multe lucruri ce ne leaga grupul imperfect si risipit, da, dupa credinta, muntele si muzica sunt liantii de baza.

       Tura asta a mirosit a reusita inca de la inceput,fiindca a fost organizata cu asa migala, incat nici nationalisti de 1 decembrie nu ne-au intrecut. Noi am fost primii! Mai rapizi decat lumina si mai statornici decat adancul saturat al marii.

 
     Vineri, dimineata primavaratica! Cer cenusiu! Nori putini, cu forme  neregulate, ce infasoara atmosfera ca o matase. Ne-am adunat inainte de noua si am constatat cat de multi suntem. Dupa cateva schimburi de idei invioratoare, rasete, fete senine si optimiste, ne-am dat startul pe la 10. Destinatia? Cabana aceluiasi domn vesel, primitor, zambaret si increzator, Liviu Croitor, care este si varul meu. Singura parere de rau a fost lipsa paturii de nea care numa, numa,  nu venea. Si asa toate bune si frumoase in povestea noastra!

         Dupa o gustarica mica pentru ca nu ne era inca fomica, am plecat la plimbare, agale, cu rucsacii in spinare.
 

   

      Muntele batran si primitor si calea batatorita, cu gheata spumoasa, ne-a facut viata frumoasa, pana la Omu din povesti visate, pe un peisaj fantastic! Ceata din vale iti oferea o imagine de vis. Soarele  semana cu o faclie care incerca sa reinvie departe in zari, departe dus, sub Calimani aproape de apus. 

       

          Traseul pentru prima zi: cabana Croitor-Poiana Rotunda-pe sub vf. Cociorbii-vf. Omu 1932 m-vf. Stanisoarei-retur; total 9 ore dus-intors

 

      Cu totii am ramas uimiti de masivitatea Crestei Rodnei: Rosu-2113 m; Ineut-2222 m; Ineu-2279 m.

 

       Am lasat in urma frumos conturata Poiana Rotunda si ne-am continuat traseul pe un drum forestier, pietruit.

    

   

     Peste zari vedem Prelucile, munte cel vom strabate in ziua urmatoare.

      

       

  Zapada zgrunturoasa ne-a indemnat la ea acasa, la o poza frumoasa de grup.

  

      Facem un popas langa o prapastie si privim o  creasta secundara a Suhardului ce desparte paraul Corbu de paraul  Zmeu

     Muntii Suhard au un relief impus de constitutia petrografica care dau forme greoaie, din care ies in evidenta creasta principala, cu aspect serpuitor, cu spinarile rotunjite ale varfurilor si culmilor, din care   se desprind din nodul orografic principal Omu culmi secundare. Sunt alcatuiti in principal din roci cristaline,  care le ofera un caracter masiv, fiind stransi legati de Rodnei prin pasul Rotunda 1271 m.

 

        Altitudinea maxima este atinsa in varful Omu-1932, cel mai inalt din Suhard.

   

       Sub varful Omu se gaseste o masa de grohotis  ce tradeaza vechea inaltime a muntilor, care sunt de fapt ramasite din vechiul varf erodat de vreme.

  

   

       Dupa 4 ore de mers ajungem la destinatie, apusul ne prinde pe varful Omu  baricadati in niste transee de frigul tot mai taios al serii

 

         Privim peste zari in toate directiile si identificam varfurile altor munti pe care le-am urcat candva.

          

          Vedem Ousorul -1639 m

 

    

          Intorcerea a fost nocturna, la blizul lanternei, cu cantece de munte, povesti nesfarsite si oboseala crunta.

         Sambata dimineata! Dupa o noapte alba au raportat prezenta  la ora 5 dimineata 12 insi. Ne-am propus sa ajungem pe Ineut prin saua Gagi. Pornim din pasul Rotunda cu noaptea-n cap. Bezna adanca in care ne-am scufundat pe platoul Prelucilor  ne-a constientizat de valoarea razelor solare.

 

          La rasaritul soarelui tocmai eram in Saua Gaji. Am facut o poza de grup ca amintire si ne-am continuat drumul deasupra norilor.

 

 

            

         Ceata din vale a facut posibila o lume de basm, o tura de vis 

 

          Din Saua Gaji vedem Vf. Ineu-2279 m. Sub acest varf, in circul Lalei, lacul glaciar Lala este inghetat bocna. Din acest loc se deschide cat vezi cu ochii o mare de nori. Zapada din jurul lacului  straluceste ca o mare de diamante in lumina soarelui. Privelistea este de o frumusete care iti taie respiratia! Lasam pozele sa vorbeasca.

 

 

 

l

 

 

       Urcarea spre varful Ineut ne-a solicitat atat de mult incat ne-am pierdut rezistenta si pofta de munte.

 

 

       Vantul era foarte subtire si sufla cu putere.

 

        Patrundem in ulucul glaciar al Lalei si suntem feriti de vantul aspru al zilei geroase de decembrie. Aici ne abatem la patinoarul de pe Lala Mic.

 

       Ne traim a doua copilarie. Suntem copii mici atunci cand ne gandim la pericole.

 

         Lacul Lala Mare era incins intr-o masa compacta de gheata.

 

          

        Dupa ce formam doua grupuri, sase dintre noi cobora pe Valea Lala. Continuam traseul pe Bistrita  Aurie-Sesuri-cabana Croitor (6 ore)

           Ziua a doua se incheie tarziu in noapte.

 

    

      Ziua a treia, duminica ploioasa, putin luminoasa! Cu suflete de aer cetos, cu gandul tot la neaua care ne treubuia si pe care ne-o doream. Ne-am   hranit spiritual pe un sezon hibernal, cu mintea la calea alunecoasa si la intoarcerea acasa.

     Coborare periculoasa! Pe o vreme tot mai laptoasa si o ploaie mocaneasca.

             Foto: Ioan Croitor, Vasile Hoza, Andrei Giurgiu si Alin Mera.